Ghidul nesimtitului asa cum trebuie el tratat

Unele carti nu mor niciodata si nu pentru ca ar fi ele atat de bune incat raman in memoria oamenilor, ci pentru ca frapeaza ata de tare incat e imposibil sa fie uitate.  Din aceasta serie face parte si Ghidul Nesimtitului, ce apartine stimabilului Radu Praschivescu, care dupa cum zicea si domnul Plesu <<dovedeste un mare curaj cand se ia la tranta cu acest balaur sleampat, ubicuu, intratabil, mondial si autohton. Dar o face cu un soi de calm vesel, cu o rabdare stoica: nu lucreaza ca un moralist acru, ci ca un degustator de moravuri. Altfel nici nu se poate. E foarte usor sa-ti pierzi cumpatul cand ai de-a face cu nesimtirea. Te infurii, disperi, te smintesti. Igienic e, prin urmare, sa-ti tii firea, adica sa practici, dinaintea dihaniei, anestezia contemplativa. Acut fara isterie, exact fara abuz entomologie, Radu Paraschivescu a scris o carte „trista, plina de umor".>>
 
Asadar, pentru cei care vor sa depisteze un nesimtit iata cateva sfaturi de la Radu Parashivescu:
Fireste, nesimtitul roman nu seamana cu cel belgian, azer sau panamez si nu poate fi confundat cu nici unul dintre ei. El are ‘ne sais quoi’ care-l face inimitabil si greu, daca nu aproape imposibil, de clasificat. si mai are ceva nesimtitul roman: un decalog de la care nu se abate si un set de convingeri pe care ti-e cu neputinta sa i le zdruncini.
Trasatura lui definitorie pare, astazi mai mult ca oricand, ubicuitatea. Cine are tristul privilegiu al vietii in orasele mari nu se mai poate intoarce in loc fara  sa dea cu nasul de un exponent al categoriei. Iar de la o vreme nici macar refugiul campestru sau izolarea prin funduri de provincie nu mai garanteaza izbavirea. Nesimtitul roman este agentul unei molime careia societatea nu i-a aflat leacul
Nesimtitul nu roseste, fiindca e nepregatit genetic pentru o asemenea abatere pigmentara. Mediul lui optim e spatiul  public, unde isi da imperturbabil adevarata masura
El are stiinta fructificarii insinuante. Nu te cotropeste frontal si decisiv, ci te invaluie alunecos, pana cand iti devine vecin sau iti sufla in ceafa
Nesimtitul se comporta ca un virus cu tabieturi, obsesii si manii. ii lipsesc, in schimb, simtul masurii si urbanitatea elementara. Daca le-ar fi avut, cartea de fata n-ar fi fost  scrisa
Nesimtitul este, din capul locului, adeptul gesticulatiei luxuriante. Nici n-ar putea fi altfel, fiindca e lucru stiut, nesimtirea n-a facut niciodata casa buna cu discretia
Nesimtitul nu ocupa loc in spatiu, ci il colonizeaza, il supune unei navale neinduratoare, il impregneaza cu esenta lui rezistenta la orice tratament de combatere. el stie ca isi poate disloca aproapele in doi timpi si trei miscari, motiv pentru care isi ingaduie sa traiasca relaxat
 
Gesturile lui sunt, in aceste conditii, un instrument redutabil. Indiferent daca se sterge la nas, se scobeste intre dinti, iti povesteste un film sau te invita la o bere, nesimtitul te face sa devii retractil. si-atunci din doua, una: ori capitulezi resemnat, ori dispari cat poti de repede. In ambele cazuri, victoria e a nesimtitului
Nesimtitul are un fel de-a vorbi sintetizabil in cateva epitete: zgomotos, rastit, grosier, ofensator. Nici un nesimtit autentic nu va folosi surdina.Verbul lui trebuie sa fie sonor pana la timorare si excesiv pana la vertij
Si daca sunteti pe principiul “crede si nu cerceta” veti urmari intocmai aceste randuri rostite cu atata pathos care cu siguranta va vor da un sens in viata, cel putin unul mai zemos.