Numele nu are nimic in comun cu plasticul. Inceputurile documentate ale chirurgiei plastice dateaza inca din secolul 16, cand medicul italian Gaspare Tagliacozzi, care copia el insusi niste tehnici descrise intr-un manual indian scris cu vreo 100 de ani mai devreme, a reusit sa refaca un nas distrus cu ajutorul unui tesut de la mana. Insa termenul plastic a fost folosit pentru a descrie aceste tehnici de abia in 1837, cu 18 ani inaintea de inventarea plasticului, substanta.
Termenul vine din grecescul plastikos, insemnand a matrita sau a da o anumita forma, specialistii in aceste tehnici erau la inceput preocupati de reconstructia unor parti ale corpului cu forma departe de perfectiune sau parti ale corpului care suferisera diverse deformari. Nu era vorba de cosmetica de augmentare. La mijlocul secolului 19, avantajele oferite de anestezie si sterilizare au facut posibile mai multe proceduri si mai complexe, ca de pilda interventii la nivelul nasului si partilor interne.
Pe atunci chirurgia plastica nu era recunoscuta ca o ramura a medicinei desi avea un potential urias. In practica, chirurgia plastica se adresa celor care erau desfigurati de rani sau de diverse afectiuni.
