Acum ceva timp,
o luna doua poate, mi-am facut si eu cont pe twitter. Habar nu aveam cu
ce se mananca sau despre ce e vorba dar auzisem atat de des despre el
incat am zis ca trebuie sa fie the bigest thing, baby! De cand mi-am
facut cont mi-am adaugat cunoscuti, persoane carora le citesc blogul,
vedete, am primit si eu follow de la altii etc. si am tot asteptat. Am
asteptat sa ma cuprinda si pe mine febra, nebunia, sa inteleg misterul,
de fiu dependenta intelege-ti ideea. Si nimic. Nici pana in prezent.
Mi-am instalat si TwitterFox sa ma tina mereu la curent cu ce zic altii.
Si m-a tinut dar tot nimic. Ba din contra devine agasant uneori. Ce-mi
pasa mie ca tu mananci ou ochi cu doua felii de mezel si salata
asortata? Ce-mi pasa mie ca tu dormi, ca tu te-ai trezit, ca tu te
plimbi, ca tu ai probleme intestinale si tot asa. Asta ca sa nu mai
mentionez twitterele promo si spam-urile. Nu-mi vine sa comentez la
astfel de mesaje si nici eu nu am chef sa iti zic cum stau cu picioarele
pe masa rontaind fulgi de porumb. Ce rost are?
Ma simt singura in momentul asta dar
chiar nu vad magia. De felul meu nu prea imi pasa sa fiu la curent cu
tot ce fac altii. Nu-mi place sa pun interbari. Nu-mi place sa pun
statusuri si tot asa. Poate ca asta e motivul, cine stie.
In curand am sa imi sterg contul. Poate
ca nu am descoperit eu scopul si bucuria de a folosi twitter. Las’ ca nu
e asa mare pierdere.
