Când eram mică, obişnuiam să călătoresc cu trenul foarte mult. De cele mai multe ori mergeam cu personalul, care făcea mereu schimbul la Buzău. Acest schimb de locomotive dura vreo două ore, timp în care aşteptam pe peron. Dar înainte de a mă aşeza confortabil pe vreo bancă din gară, mergeam cu bunica mea să luam covrigi. Era deja un întreg ritual. Coboram din tren şi ne duceam ţintă, târâind bagajele după noi (pe atunci, nu aveam troller) până la prima covrigărie, peste drum de gară. Ceream un şirag de covrigi, pe care de cele mai multe ori mi-l puneam la gât, apoi târâiam iar bagajele până pe peron înapoi de unde plecasem.
Pe parcurs, personalul s-a scos. Şi de câte ori făceam acelaşi drum pe care obişnuiam să-l parcurg şi cu bunica, nu am mai reuşit să-mi iau un şirag de covrigi. Cu toate că se mai face încă schimbul de locomotive, timpul alocat pentru această operaţiune este cam de 20 de minute. Deci, nu mai am lejeritatea de altă dată, care-mi permitea să ies din gară.
Aşa că, într-una din zile, am hotărât să fac un drum în Buzău, numai pentru covrigi. Am găsit un personal care făcea vreo cinci ore din Constanţa până acolo. Apoi, următorul personal cu care mă întorceam acasă, venea după aproximativ 3 ore. Timp berechet pentru a cumpăra covrigi şi pentru a lua puţin la pas oraşul, pe care-l văzusem doar din tren.
Plecând de dimineaţă, pe la prânz eram deja la coadă la covrigi, în Buzău. Am mâncat fericită din mult-doritul şirag, după care, am început să merg pe jos până în parcul Crâng. Cu o seară înainte, ştiind că am de aşteptat câteva ore până să prind trenul spre casă, am căutat locuri interesante de vizitat. Mi-a plăcut parcul, deşi eram cam gol, însă nimic anormal pentru o după-amiază de noiembrie.
După două ore de mers pe jos prin oraş, m-am întors în gară. Nu mi-a displăcut experienţa deloc. Şi cu toate că puteam să-mi cumpăr vestiţii covrigi chiar din oraşul meu, am refuzat să îi iau ambalaţi. Nu se compară cu gustul acelora pentru care mergi cinci ore cu trenul, pentru ca apoi să stai la coadă şi să-i mănânci calzi, de la mama lor.
