In ultimul timp cum stau mai bine cu timpul am inceput sa mai citesc si eu si sa ma mai documentez despre chestii. Inainte si chiar si acum, ma uitam numai dupa imagini, poze, tot felul de nebunii amuzante. Iata ca acum curiozitatea mea s-a extins si cunoaste alte margini si zic asta pentru ca mai gasesc si eu verusri simpatice ale autorilor necunoscuti pe net. Poezia de mai jos nu stiu cui ii apartine, ce e cu ea, dar parca - parca merita mentionata undeva:
}{ Parte din mine viseaza la tine
la bucatica de om ce n-am cunoscut-o inca
la barbatul caruia i-as purta dragoste-adanca si
poate si la copiii nostri nenascuti inca.
Parte din mine viseaza la zile calde de fericire
la o batranete adanca!
Parte din mine vrea ceva omenesc -
o iubire curata, un trai plin de lumesc.
Dar partea asta din mine cred ca e prea marunta,
pentru ca atunci cand o am - imi da o tristete adanca.
Caci partea cealalta vrea sa ma urce
pana-n ceruri - si-apoi sa ma culce.
sa simta nefirescul, libertatea, grotescul
sa zaca in camp, sa ma faca sa cant,
sa urle in codru, sa zaca in mare,
sa se arunce cu trupul in zare.
cealalta parte vrea sa ia parte la toate
s-atinga cu buzele marginile neajustate.
partea cealalta e mult mai puternica.
Fa-o sa taca cumva, sa nu mai fie atat de energica.
Fa-o sa taca. omoar-o cumva.
Ca sa pot fi de-a pururi a ta. }{
Si merita pentru ca se numeste clar “Mitul Doamnei Bovary sau incercarea de a nu ajunge vesnic senila” cu subtitlul de rezerva - Adanca Inca! sau titlu principal.
Initial am cautat niste titluri de carti si am ajuns aici, dar parca nu-i rau. Ma mir sa vad ca zilnic gasesc ceva nou insa si bun. Aberatiile oricum sunt si ele bune dar daca as avea acces zilnic la informatie de calitate nu m-as mai ridica de pe scaun din fata calculatorului.
Si spun ca am un adevarat tact pentru ca aflandu-ma ca un om simplu in fata tuturor apreciez si eu tot mai mult simplitatea, si incep sa devin fanul ideilor si sentimentelor exprimate si nu ale trairilor inchise in suspine demoralizatoare sau ganduri deprimante...
