Nu e cladire de birouri mai „rasarita” care sa nu aiba piatra naturala pusa pe jos sau pe pereti-marmura, granit, cine isi permite. Pana la urma, piatra a fost cam prima pe care omul a pus mana in preistorie. La inceput s-au folosit doar tehnici simple de cioplire, slefuire fina, chiar gaurire pentru a construi ceva rudimentar sau pentru a face unelte de vanatoare si pentru acasa-de cele mai multe ori, acasa era sinonim cu o grota.
Astazi, piatra naturala e la mare cautare iar prelucrarea ei si drumul din cariera de piatra pana in cladirea unde este etalata e unul lung si costisitor. Sa luam de exemplu marmura, cea mai scumpa dar si cea mai frumoasa forma a pietrei naturale. In primul rand nu ai cum sa scoti marmura din carierele unde o gasesti decat daca te folosesti de masini de taiat piatra. De ce? Pentru ca marmura se sparge cat ai zice „poc!” si poti irosi cantitati uriase pe care ai fi putut lua bani frumosi-conturul blocului ce urmeaza a fi scos e trasat de mineri. Dupa ce ai decupat marmura cu masini de taiat piatra speciale, trebuie sa scoti blocul decupat foarte usor, prin glisare pe orizontala, tot cu ajutorul unui utilaj de mare precizie.
Prelucratorii preiau blocurile brute si le finiseaza cum doresc, in functie de indicatiile clientilor, uzand ori de cate ori e nevoie de masini de taiat piatra sau de alte utilaje de prelucrare a pietrei. Spre deosebire de marmura, granitul e mult mai dur si mai tare, asa ca fara explozibili nu faci nimic. Cum am vazut, „decupajele” de marmura au forme regulate; cele de granit nu au.
Ce ramane dupa separare si debitare se trimite la statiile de concasare, unde granitul facut praf se va folosi la alte constructii-drumuri, poduri etc. Deci, sa nu ni se para ca granitul sau marmura sunt scumpe-procesul de prelucrare e unul si mai costisitor si toate costurile trebuie recuperate cumva, nu? Asa e normal.
