Asta nu pot sa uit niciodata. Poate pentru ca nu m-am indragostit imediat de el. Era intr-o zi de martie, inceput de primavara. Mergeam la facultate. Ca de obicei am ajuns printre primii, asa ca nu am avut ce face decat sa imi astept pe hol colegii. Afara era incea prea rece. Asa ca stateam lejera pe coridor si ma uitam pe geam, visand la vara ce urma sa vina.
Cand ce sa vezi? La un moment dat urca un indivit scarile. Cate trei odata. Foarte hotarat tipul, de altfel. Avea niste blugi scorojiti, de sa te fereasca sfantul, o geaca, enervant de galbena, era galbenul acela, de papadie, oribil. Si parul lung... Dar cand spun lung, chiar era lung. Pana aproape de fund, prins intr-o coada. Parul lui arata total neingrijit, firicele iesite aiurea, parea asa, nu stiu, foarte ciudat. In fine. Nici nu aveam de gand sa intru in vorba cu el. Asa ca m-am indepartat de zona respectiva. Dar nu aveam de cine sa ma indepartez. Fara nici un alt avertisment, vine tipul la mine si imi cere o tigara. Stia ca am, fiindca imi aprinsesem eu una. Si fumam pe coridor. Da da, la noi la facultate se practica treaba asta la greu. I-am dat sa nu zica omul ca sunt zgarcita. Si incepe asta, sa povesteasca cum ca el vine de la catarat, si ca ii plac motoarele, si ca e rocker... Pfuai, imi venea sa mor. Nu stiam cum sa scap de el. Mie nu imi placea nimic din ce-i placea lui, dar din politete stateam si il ascultam. M-au salvat colegele care aparuse la curs.
Cat m-am bucurat ca am scapat de el. Doua saptamani mai tarziu, aveam un curs langa facultate. Si la un moment dat ma saluta un tip cu parul scurt, cu ochelari de soare imbracat sport. Ah, ce bine arata. Eu l-am ignorat fiindca nu am crezut ca vorbea cu mine. Insa colega mea, mi-a atras atentia ca vorbeste cu mine. Cand ce sa vezi era individul de la facultate, cel cu geaca galbena. Si nici una nici doua, mi-a propus o intalnire. Asa ca exact in aceeasi zi, am iesit cu el. Insa asa cum spuneam, nu m-am indragostit de el, decat mult mai tarziu. Prima oara i-am vazut absolut toate defectele, abia apoi, am inceput sa-l vad cu alti ochi. Si cred ca asta m-a ajutat sa fiu lucida in relatia mea cu el, sa fiu cu capul pe umeri.
Si iata ca de atunci au trecut au trecut 8 ani, si noi tot impreuna, o familie, cu bune si cu rele.
