Stop! Viata are prioritate…

O frana puternica, o bubuitura si apoi liniste pret de cateva secunde. Asta imi amintesc eu din acea dupa-amiaza de duminica, in care perspectiva asupra vietii mi s-a schimbat. Mi-am dat seama cat de important este sa stii cu cine te urci la volan. Desi stiam ca unchiul meu nu se pricepea foarte bine la condus, m-am gandit ca afara este prea urat, ca sa nu il jignesc prin faptul ca nu vreau sa merg cu el in masina…

Din fericire, nimic grav nu s-a intamplat. Toti am scapat cu doar cateva zgarieturi minore. Am realizat insa ca, atunci cand te urci in masina, iti pui viata in mainile soferului. Viata are prioritate, de aceea este important sa ne debarasam de lene sau de comoditate. Sa alegem sa spunem nu daca stim ca viata noastra este in pericol.

Nu intotdeauna detinem insa controlul. Zilele trecute, in timp ce mergeam cu autocarul, soferul a facut o depasire foarte periculoasa. Pe timp de plaie, intr-o curba, soferul a depasit un tir, iar de pe contrasens veneau mai multe masini. El a reusit sa manevreze autocarul la timp, in asa fel incat sa evite coliziunea.

Eu inca nu am carnet de conducere, dar intentia mea este sa il iau in urmatorii ani. Sunt o fire mai distrasa, mai neatenta sau aeriana, cum ar spune mama. M-am gandit serios daca ar trebui sa conduc, pentru ca nu vreau sa pun viata nimanui si implicit nici a mea in pericol. Insa, am ajuns la concluzia ca nu voi lasa teama sa imi dicteze actiunile. Aleg sa fiu in permanenta precauta si constienta de responsabilitatea pe care o am fata de fiecar persoana din masina, fie ca sunt cinci, fie ca sunt singura.