Limbi care ascund ciudatenii lingvistice cel putin bizare

Limbile australiene ale aborigenilor sunt ca un fel de jazz nebun. Datorita izolarii celor care le vorbesc, limbile sunt unice si foarte interesante. Desi pare cam ciudat, multe dintre ele seamana cu engleza veche, avand si radacini germanice si latine. In limbile australiene nu exista un loc fix al cuvintelor in propozitie. Asta inseamna ca o conversatie poate suna ca un jazz nebun, cuvintele aparand unde le vine mai bine sau ii vine mai bine vorbitorului.

Ciudatenia si mai mare este ca oricum ar fi aranjate cuvintele, cel din fata ta intelege perfect ce vrei sa spui. Ca si in jazz, regulile exista in aceste limbi, in sensul ca se pun sufixe de ghidaj pentru cei care asculta si care pot astfel sa decodeze mesajul transmis. Odata ce stii sa umbli cu sufixele poti sa spui orice in ce fel vrei si sa pui cuvintele cum te taie capul. Thai are o forma speciala de adresare pe care o poti folosi doar in prezenta regelui. Este cam greu sa spui cam cat de popular e regele Thainlandei.

Uneori lumea vorbeste cu ele cu mare afectiune, altii il injura, altii il ignora. Insa in privinta limbii, exista forme speciale pe care le poti folosi doar cand te afli in apropierea regelui. Cunoscut drept rachasap, vocabularul regal este in vigoare de 700 de ani. Combinand niste cuvinte ciudate cu prefixe ale cuvintelor normale Thai, aceste formule sunt cam greu de pronuntat si de folosit in propozitii normale cand nu te afli in preajma regelui.