In universul holistic (vorbind in general si nu neaparat cum il vede Smuts) timpul este intr-adevar foarte real. si realitatea sa trebuie sa se identifice foarte mult cu realitatea totalitatii intregurilor. Nu numai timpul real sau durata bergsoniana devine o functie a totalitatii intregurilor, dar el intra intr-un fel de modalitate meta-cauzala, in „holizarea" oricarui grup de elemente.
Sunt implicati astfel doi factori: primul, intervalul existentei independente a oricarui intreg este unit in mod intim cu caracterul totalitatii intregului. Al doilea, calitatea momentului in care grupul a devenit un intreg operativ determina calitatea totalitatii intregurilor. Cu alte cuvinte, indiferent daca un intreg continua sa existe un minut, un an sau un miliard de ant, nu este pur si simplu o problema secundara. Intervalul totalitatii nu poate fi izolat de esenta intregului. Relatia dintre ele nu este una de cauzalitate, ci una de identitate. Considerata ca entitate particulara vie, un om este lungimea vietii sale: prima propozitie. Un om este momentul asumarii puterii de existenta independenta (prima respiratie): a doua propozitie. Acestea sunt postulatele unei „filozofii temporale". Totusi, acestea nu contrazic faptul ca omul este intai de toate o entitate apartinand speciei umane, apoi unei anumite rase si grupari fiziologice. Aceste lucruri determina insa caracteristicile spatiale ale omului: structura sa biologica.
Dar un om nu este numai o parte a colectivitatii (punctul de vedere mecanicist). El este un intreg individual (punctul de vedere holistic). Ce caracterizeaza aceasta totalitate individuala? - momentul primei sale respiratii si durata vietii sale, ambele fiind valori asociate in timp real. stiinta moderna nu are nimic de spus relativ la calitatea totalitatii oricarui intreg; nu are nimic de spus in mod fundamental si real nici relativ la esenta timpului.
Intregurile sunt creatii ale timpului. Partile, ca elemente asociate cauzal, sunt creatii ale spatiului. Termenul “creatii" poate fi Iuat intr-un fel alegoric, insa ideea generala este corecta pentru ca relatia timpului cu intregurile este de tip genetic. Nu inseamna in mod exact ca timpul formeaza intreguri, ci timpul conditioneaza formarea intregurilor. Matematica nu formeaza fizica, dar ea conditioneaza ormarea fizicii.
Matematica face din fizica un intreg, prin procese de corelare logica a datelor, asa cum timpul face gruparile de elemente operative intreguri, printr-un proces de corelare si „holizare" a acestor elemente. Acest ultim proces nu este unul logic. in unele cazuri l-am putea numi biologic; dar, intr-un sens mai general, el transcende ceea ce numim in mod obisnuit „viata". Poate fi numit ciclologic, pentru ca timpul este esentialmente ciclic in manifestarea sa. Apare astfel stiinta ciclurilor. Ciclologia este fata de stiinta intregurilor ceea ce matematica este fata de stiinta moderna a fizicii.
Matematica analizeaza spatiul; ciclologia analizeaza timpul - timpul real, timpul vietii si al intregului . Prima porneste de la un punct de vedere strict cauzal, intelectual, extern (in sensul pe care il da Smuts) al universului, conceput Ca extins intr-un continuum abstract spatiu-timp, in care timpul este interpretat ca o coordonata extra-spatiala. Ultima porneste de la un punct de vedere sincronic, holistic, intern, al universului conceput ca intens, in timp psiho-biologic ciclic, a carui unitate poate fi numita „cuanta de durata", adica „momentul creator". Momentul este creator in masura in care elibereaza puterea necesara formarii intregurilor. Daca ne referim din nou la ideile Iui Smuts si vedem impreuna cu el totalitatea intregului ca fiind identica cu sinele sau sufletul (depinde de definitifle acestor cuvinte), atunci putem realiza ca momentul este creator de sine sau de suflet; ca un suflet poate fi determinat in functie de momentul in care intregul, din care rezulta adevarata totalitate, apare ca o individualitate care opereaza independent.
Timpul devine astfel matricea universala a „sufletelor individuale". Fiecare suflet (sau intreg) isi are momentul de nastere si ciclul de manifestare, ambele determinandu-l in intregime ca suflet - adica ca o totalitate a partilor, care, in obarsia lor de parti, se refera la spatiu. Aceasta se potriveste bine cu vechiul simbolism mitologic, intrucat Cronos-Saturn este formatorul sufletelor individuale, sinelui individual, personalitatilor sau ego-urilor, potriv modului in care sunt definiti acesti termeni. El este zeul ciclurilor, guvernatoml Epocii de Aur (adica a inceputului oricarui ciclu). El este principiul limitarii, al granitelor, al finitului, al cristalizarii si formei. Aceasta pentru ca fiecare intreg trebuie in mod necesar sa fie finii; pentru ca totalitatea implica finitudine, sinele implica limitare si forma.
