Bulboana

Locul acela unde se intilneau cele doua cursuride apă si formau un virtecus, care sugea orice lucru, atragindu-l catre adincuri, unde, spuneau batrinii locului, se inecasera multi oameni si animale, era locul nostru preferat de scaldat. Nu stiam sa inot pe atunci (nici acum!), insa nu lipseam niciodata de la o partida de inot, multumindu-ma sa privesc de pe mal. Citeodata intram si eu in apa, ma balaceam un pic aprope de mal si ma intindeam cu burta la Soare. Baietii de virsta mea, care invatasera inotul la girla, se luau la intrecere in traversarea bulbonei, iar cind unul dintre ei era prins de virtej, sareau cu totii sa-l scoata afara inainte de a se ineca. Odata, impins de gindul rau, am incercat sa trec si eu dincolo, fara sa banuiesc ca gropa cu virtejuri era imensa, si m-am trezit cazind ca o piatra in hau, apucind, totusi, sa strig dupa ajutor. Cei de pe mal sarira ca la comanda,dar eu eram deja la fund, inghitind kilograme de apa. Probabil ca urma sa ma inec daca un barbat in puterea virstei, nu s-ar fi lasat prins de virtej si nu m-ar fi cautat pe fundul apei, de unde ma extrase afara.Vestea se imprastie prin sat inainte de a ajunge acasa, unde aveam sa inteleg ca nu voi mai fi lasat niciodata la riu, dupa nelipsita scatoalca, trasa de tata.