Ion Margarit era cunoscut ca un mester neintrect la tot felul de dracovenii. Ultima inventie, la care lucra de citiva ani, un fel de aparat de zbor, stirnise, la inceput, vilva printre localnici, dar interesul scazu cu timpul, din cauza uitarii. Margarint nu abandona insa proiectul, incercind sa depaseasca dificultatile aparute si lipsa de bani.
Doi ani mai tirziu reusi sa-l finalizeze, in secret, acesta trebuind doar sa mai fie incercat. Proba de foc se desfasura intr-o zi frumoasa de vara, fara vint si fara alte semne deosebite de ploaie sau furtuna, undeva pe Dealul Mare, un loc izolat, destul de ocolit de localnici din cauza ursilor. Aparatul cu pricina imita forma aripilor de pasare si arata frumos, asemanindu-se cu un cocostirc. Din prima incercare, reusi sa se inalte la citeva sute de metri de pamint, apoi se trezi purtat de curenti pe deasupa satului, atragindu-si aplauzele si admiratia satenilor.
Din pacate, uitase sa mestereasca un mecanism de aterizare, care sa-l aduca de unde plecsase, si se vazu dintr-o data prizonierul inaltimilor, condamnat sa zboare etern, fara nicio speranta. Oamenii locului spun ca mesterul Margarint mai zboara si astazi, fiind vazut adesea deasupra satului
